„Reprezentarea lumii la copil” pune accent pe modul în care copilul
stabileşte distincţia dintre real şi imaginar şi pe modul în care
părinţii reuşesc să-şi asculte copilul, dorinţele şi nevoile lui.
Copiii trec prin etape de dezvoltare spectaculoase într-un timp relativ
scurt. În perioada copilăriei se dezvoltă toate procesele cognitive,
dar se elaborează şi marile probleme fundamentale ale psihicului uman,
acceptate de societate ca normale sau ca patologice. Copilul începe
să-şi pună întrebări şi să caute explicaţii, depărtându-se mai mult sau
mai puţin de realitate, fabulând, creându-şi mituri, animând lucruri şi
animale, creându-şi propriul basm despre el, elaborând un roman de
familie, dorind să poată exercita control asupra părinţilor, oamenilor,
lucrurilor, fenomenelor.
Copiii se dezvoltă diferit unii de ceilalţi, deşi marile etape de dezvoltare sunt, în general, aceleaşi, specifice omului.
Basmul ca instrument psihoterapeutic
Demersul nostru se sprijină pe analiza basmelor şi a propriilor „basme”
ale copiilor. Utilizăm basmul ca instrument psihoterapeutic pentru că
sensurile, simbolizările şi metaforele basmului sunt formulate de copil
şi încărcate cu propriile trăiri.
Poveştile, miturile, parabolele, prin jocul identificărilor, sunt o
cale de descoperire de sine şi rezolvare a conflictelor în perioada
trecerii copilului de la plăcere la constrângerile realităţii.
Basmul ca demers original
Important e să se distingă dacă o convingere este împrumutată de la
adult, prin imitaţie pasivă sau dacă este produsul structurii mintale a
copilului.
La fel de important este să se întreţină unele fantezii (ca produse ale
imaginaţiei copilului) inspirate din cărţi, istorii povestite,
mass-media, dar să se şi marcheze diferenţa între un răspuns fantezist
şi unul serios, în aşa fel încât copilul să nu-şi inhibe aptitudinea
artistică şi capacitatea creatoare. Accentul nu cade pe a-l face pe
copil să răspundă, deviind orientarea de spirit a copilului, ci a-l
face pe copil să vorbească liber, să fie spontan şi să se descopere pe
sine, să se autocunoască.