A da şi a primi
Cel mai bine se observă schimbul dintre oameni iarna, când vin sărbătorile care nu ţin de onomastică, ci de afiliere şi apartenenţa la familie şi societate. Oferi fără să fii „obligat” să o faci de celebrarea numelui sau de data naşterii, oferi doar pentru că investeşti afectiv o persoană sau oferi pentru că asta se aşteaptă de la tine. Astfel, cadoul devine dovada afecţiunii sau respectului faţă de ceilaţi. Este perioada când poţi să-ţi evaluezi adevăraţii prieteni sau să analizezi de cine eşti investit şi pe cine investeşti afectiv. Este perioada când eşti dispus să cheltuieşti, când eşti dispus să-ţi afirmi afecţiunea pentru o persoană. Acum se relansează relaţiile, se reîncarcă de energia psihică pentru a rezista anului ce urmează. Cadoul, în acest context, reprezintă simbolul socializării.
Sărbătorirea Crăciunului reuneşte în jurul bradului plin de cadouri familia. Tânărul, adultul ori maturul se reîntoarce acasă pentru a trăi relaţia copil – părinte. Trăirea în regresie ţine familia apropiată. Primele schimburi afective, primele situaţii de a da şi a primi au fost eleborate în cadrul familiei. Copilul a învăţat să aleagă între a oferi un dar sau a-l reţine pentru el, între narcisism şi exprimarea sentimentelor în relaţie cu membrii familiei. Cadoul, din acest punct de vedere, reprezintă simbolulul reglementării între atitudinea narcisică şi atitudinea afirmării sentimentelor.
Nu întâmplător au ales oamenii să se intoarcă „acasă” cu cadouri când se naşte şi moare Isus. Metaforic, nu te mai obligă un sfânt care poartă un nume, ci te obligă însuşi Isus să oferi afecţiunea unei categorii mai mari de persoane. Într-un fel, ne celebrăm toţi unii pe alţii, fiind prelungirile şi purtând însemnurile Omului Divin. Este perioada când se anunţă venirea pe lume a fiului, este ziua de naştere a lui Isus. Il sărbătorim pe el, iară creştinii, definindu-se ca prelungiri ale lui Isus, se sărbătoresc unii pe alţii. Toţi au pretenţia că sunt purtătorul duhului sfânt, fiecare se identifică cu el, fiecare se simte special şi-i consideră şi pe ceilalţi speciali. Pentru unii, acesta este criteriul pe care îl utilizează în alegerea oamenilor cărora doreşte să le ofere afecţiunea, validându-le pretenţia. Cadoul, în contextul creştinităţii, reprezintă simbolul identificării cu Isus.
Sărbătorirea Crăciunului reuneşte în jurul bradului plin de cadouri familia. Tânărul, adultul ori maturul se reîntoarce acasă pentru a trăi relaţia copil – părinte. Trăirea în regresie ţine familia apropiată. Primele schimburi afective, primele situaţii de a da şi a primi au fost eleborate în cadrul familiei. Copilul a învăţat să aleagă între a oferi un dar sau a-l reţine pentru el, între narcisism şi exprimarea sentimentelor în relaţie cu membrii familiei. Cadoul, din acest punct de vedere, reprezintă simbolulul reglementării între atitudinea narcisică şi atitudinea afirmării sentimentelor.
Nu întâmplător au ales oamenii să se intoarcă „acasă” cu cadouri când se naşte şi moare Isus. Metaforic, nu te mai obligă un sfânt care poartă un nume, ci te obligă însuşi Isus să oferi afecţiunea unei categorii mai mari de persoane. Într-un fel, ne celebrăm toţi unii pe alţii, fiind prelungirile şi purtând însemnurile Omului Divin. Este perioada când se anunţă venirea pe lume a fiului, este ziua de naştere a lui Isus. Il sărbătorim pe el, iară creştinii, definindu-se ca prelungiri ale lui Isus, se sărbătoresc unii pe alţii. Toţi au pretenţia că sunt purtătorul duhului sfânt, fiecare se identifică cu el, fiecare se simte special şi-i consideră şi pe ceilalţi speciali. Pentru unii, acesta este criteriul pe care îl utilizează în alegerea oamenilor cărora doreşte să le ofere afecţiunea, validându-le pretenţia. Cadoul, în contextul creştinităţii, reprezintă simbolul identificării cu Isus.
Gabriela Romaneţ